„Scriu aceste rinduri cu amaraciune si cu un nod in git. Am acelasi sentiment ca la pierderea unui bun prieten, a unei fiinte dragi. Da, am pierdut pentru totdeauna ceva, definitiv! Dar nu un om, ci de aceasta data O CASA. Nu era proprietatea mea, ci a orasului in care locuiesc de multi ani: Craiova.
Este vorba despre Casa Orman, care strajuia de peste 150 de ani in mica piateta de la intersectia strazilor Fratii Buzesti, Caracal si Simion Barnutiu. In piateta se profila bustul marelui scriitor Traian Demetrescu.
Am in fata fotografia casei facuta de mine in octombrie 2001, pentru fisa de monument, pentru ca, paradoxal, aceasta casa era monument, fiind inscrisa in lista de monumente istorice si de arhitectura a judetului Dolj la pozitia 17 B 063. Acest statut ar fi trebuit sa o protejeze si sa o ajute sa se fixeze pentru totdeauna in peisajul craiovean, asa cum prevede Legea nr. 422 / 18 iulie 2001. Nu a fost sa fie asa! «Oameni de bine», «edili» si «gospodari din administratie» si-au dat mina si au reusit, in numai citeva zile, sa distruga ceea ce altii au cladit cu multa truda in secole si decenii. Ce usor este sa distrugi ceva! Argumentul «tehnic» care a motivat actiunea de demolare se pare ca este acela ca ar fi fost prea scump sa se restaureze aceasta casa si nu merita.
«Domnilor» (va spun asa din considerente generale de politete, desi nu meritati acest titlu), gresiti fundamental, uitindu-va lung numai in fundul buzunarelor, unde aveti sigur dosite multe miliarde de lei sau dolari, dar actionati iresponsabil, scufundind, putin cite putin, orasul Craiova in baltoaca de mediocritate, in statutul de urbe impersonala fara istorie si valori perene.
Ce ati cladit dumneavoastra in acest oras, cu care sa ne mindrim? Alaturi de mormanul de moloz si fiare care a fost Casa Orman strajuieste acum, mindru, hotelul Green House, iar in spate a aparut silueta unei vile – doua «perle» de arhitectura fara stil, cu forme rigide, neclare, bilbiite, prost concepute pe planseta unui «arhitect de ocazie», obiecte de arhitectura fara valoare, care reprezinta «gustul» proaspetilor investitori.
Priviti fotografia Casei Orman si plingeti! Arhitectura ei in stilul art deco al anilor 1900, realizata cu profesionalism, pe trei niveluri, adapostea un subsol cu bolti si arce din caramida subtire din secolul al XVIII-lea – dinainte de ultima mare «arsura» de la 1802, cind pasa de la Vidin (un demn inaintas al demolatorilor de azi) a ras din temelie tirgul Craiovei, raminind deasupra doar citeva ziduri fumeginde. Subsolurile, beciurile si catacombele care strabateau orasul (pe atunci un tirgusor) au ramas marturia autentica a ceea ce a fost acest tirg al Craiovei inainte de a deveni la sfirsitul secolului al XIX-lea, orasul pe care il cunoastem noi astazi. Aceste urme, marturie a trecutului nostru si a devenirii noastre urbane, trebuie pastrate cu sfintenie pentru ca ele sint certificatul de nastere al acestui oras. Ele se regaseau si in Casa Orman, dar acum aceasta carte de istorie vie a devenit un morman de moloz.
Cine are dreptul sa distruga cu buna stiinta istoria noastra?
Cine va credeti voi, cei care cu tupeu ati demolat-o? De ce inainte de a porni ceva in aceste zone pline de istorie nu va informati corect despre acest oras, ca sa aflati ce a fost, cum si cine a trudit sa il transforme dintr-un tirgusor modest, o alaturare de 27 de mahalale (care semanau cu niste sate) inconjurate de mari gradini, in orasul modern de tip occidental pe care l-am mostenit noi? Cine v-a sfatuit sa procedati in acest fel? Am aflat cum ati evitat cu maiestrie si abilitate persoanele care cunosc si apara monumentele si care au incercat sa va spuna adevarul (neconvenabil!) si ati apelat la acei «specialisti» care rezolva orice, pentru care legile, normele, valorile morale sint doar niste vorbe goale in fata argumentului suprem: BANUL!
Acum va frecati miinile, fericiti ca ati reusit sa scapati de o mare belea, cum probabil considerati dumneavoastra Casa Orman. Lucrurile s-au desfasurat bine si inca o data ati biruit. Gustul amar al acestei «victorii» il veti simti mult mai tirziu sau poate niciodata. Cu siguranta insa il vor simti copiii sau nepotii vostri si ai nostri, care vor realiza peste ani ce «mostenire» si responsabilitate grea le-ati transmis- zone de oras distruse, fara istorie, sau cu una «mica», precum sint sufletele voastre. Sa stiti ca in acest oras mai sint si oameni care realizeaza gravitatea lucrului comis, simt si sufera acum pentru consecintele acestei actiuni, care mutileaza iremediabil un colt din batrina Craiova, despre care voi ginditi ca nu merita sa fie luata in seama.
Noi, acesti umili cetateni, care iubim Craiova cu toata istoria ei si vrem sa o transmitem intreaga peste veacuri si altor generatii, va spunem acum doar atit: RUSINE!“
