Ziua gunoiului

Dimineata racoroasa asterne peste oras o boare de uree. N-o mai simti daca esti craiovean cu state vechi si te-ai obisnuit cu gindul ca vecinatatea Combinatului chimic iti va aduce un surplus de poluare. In fiecare zi, mai persistenta daca bate vintul. „Nu e toxica!“, dau asigurari reprezentantii organelor de control. „Iti muta nasul“, insista, iritata, mucoasa olfactiva.

Miercurea e mai rau decit in orice alta zi, mai ales daca, pe drumul spre si de la serviciu, depasesti perimetrul salubru din centrul municipiului. Pretutindeni adie un miros pestilential, de putreziciune. „E zi de ridicat gunoiul“, constati privind inlacrimat in urma masinilor incarcate cu deseuri menajere. Nu ca ti-ar parea rau de soarta gunoaielor, dar au si ochii o anumita sensibilitate! O data pe saptamina, cind angajatii Salubritatii ridica gunoiul „de la case“, aerul e irespirabil in Craiova. Mai rau decit in restul zilelor, cind se colecteaza reziduurile menajere din asociatiile de proprietari sau de locatari. Edilii ridica din umeri: n-au ce face, astea-s conditiile, banii n-ajung pentru o salubrizare moderna, iar pin’la amenajarea gropii ecologice vor mai trece multe runde de negocieri. De miros insa, nu-i chip sa scapi; spray-ul nu te ajuta, poate o batista tinuta cu incrincenare la nas sa iti dea iluzia de „aer“. Fugi cit poti, unde vezi cu ochii, ca sa scapi de miasme. Poate ca ar fi mai bine daca s-ar etanseiza pubelele, daca n-ar fi asa cald, daca n-am depasi cu mult norma europeana de gunoaie pe cap de locuitor, daca n-ar trebui sa respiram…