In comuna Dobresti, chiar la marginea satului Toceni, isi duce viata, de pe o zi pe alta, un batrin. Jane Raducioiu are 66 de ani, dar arata cu vreo doua decenii mai batrin. Locuieste intr-o casa in ruina, neintretinuta, asupra careia fiecare cutremur si inundatie care au trecut si-au lasat amprenta. Saptamina trecuta, dupa gerurile aspre si zapezile din aceasta iarna, nea Jane a fost la un pas de moarte, caci o parte a casei s-a prabusit la miez de noapte, cit pe-aci sa-l striveasca sub darimaturi.
Jane Raducioiu, de 66 de ani, este cunoscut drept cel mai amarit locuitor al comunei doljene Dobresti. Traieste singur cuc, dupa ce, cu vreo 20 de ani in urma, nevasta l-a parasit. Singurul lui venit este o pensioara amarita de CAP, de vreo 500.000 de lei pe luna, dar nici acesti bani nu i-a mai primit din vara trecuta, din motive pe care nici el nu le intelege. Traieste de pe-o zi pe alta, mincind pe la cite o rubedenie din sat, apoi se intoarce in casuta lui darapanata.
„M-am trezit cu bolovani cazind din tavan“
Locuinta lui nea Jane Raducioiu cu greu mai poate fi numita casa, pentru ca nici porcii nu-ti vine sa-i tii acolo. Ridicata prin 1974, constructia a fost facuta din caramida lipita cu pamint, omul neavind bani de ciment. Fundatia a fost si ea facuta dupa puteri, mai mult nisip amestecat cu pietris, doar cu „urme“ de ciment. Din cauza asta, casa a fost serios afectata chiar citiva ani mai tirziu, la puternicul cutremur din 4 martie 1977, cind zidurile si temelia au crapat. Iar crapaturile au ramas, largindu-se cu timpul. Vecinii spun ca, dupa cutremur, Raducioiu a primit ajutor din partea statului o suma infima de bani, care i-a ajuns doar ca sa-si cumpere doua pachete de tigari. Si cam atit. Dar nici nu s-a interesat prea tare sa-si repare locuinta, care s-a degradat cu trecerea timpului.
„Au crapat zidurile inca de la cutremuru’ din ’77. In fata, la temelie, era o crapatura foarte mare, pe care am incercat eu sa o lipesc cum am putut, cu niste pamint, dar n-a tinut si n-am avut bani sa fac reparatii ca lumea. Nu prea m-a ajutat nimeni si acu’ am ajuns sa nu mai am unde sta“, povesteste Jane Raducioiu.
Saptamina trecuta, batrinul s-a ales cu o alta belea pe cap, fiind la un pas de a-si pierde viata. „Am stat cu chirie in casa lu’ nea Jane pina acu’ o saptamina, fiindca imi promisese ca-mi face acte mie pe casa. Da’ m-am mutat de acolo pentru ca era sa mor. Intr-o joi, saptamina alalalta, pe la 1 noaptea, am auzit o bubuitura. M-am trezit intr-un nor de praf, cu bolovani cazind din tavan. Se prabusise partea din spate a casei, unde erau cele mai mari crapaturi in pereti. Am scapat ca prin minune si eu, si nea Jane. De atunci, m-am mutat de acolo, ca mi-era frica sa nu se prabuseasca toata casa“, povesteste Ioana Ozunu, chiriasa batrinului.
Cu calul si ciinii in casa
Nepotul acestuia, Constantin Ristea, sustine ca de vina pentru situatia in care se gaseste constructia este si chiriasa, care nu doar ca n-a facut nici o reparatie de cind s-a mutat aici, ci chiar a transformat o parte a locuintei in grajd pentru animale: „Dom’le, constructia si asa abia se mai tinea in picioare. Acum, asta a bagat calul in casa si a mai si furat tot ce se putea de pe aici. Batrinul nu are bani, ca stiu ce a patimit s-o ridice. Acum a ramas singur, fara nevasta, fara copii. Are o amarita de pensie de la CAP, din care de-abia traieste. De multe ori a fost inundat cind s-a umflat Jiul si a intrat umezeala in pereti. Si peste mine au venit inundatiile de multe ori, ca noi aici sintem asezati intr-o vale, sta apa sa ne intre in curte“.
Nu doar calul a fost „gazduit“ in casa lui nea Jane, ci si o intreaga haita de ciini.
„Tot chiriasa asta a adus in casa si o gramada de ciini, cred ca erau vreo 10-15. Dupa ei am scos o gramada de gunoi, ca facusera o mizerie de nedescris. Pai cum sa se tina o casa in conditiile astea?“, se intreaba Alexandru Cretu, varul lui nea Jane Raducioiu.
Iar primarul comunei Dobresti, Aurel Croitoru, sustine ca tuturor din sat le pare rau de batrin, dar solutii nu prea exista pentru a-l ajuta: „E om amarit, asta a fost nenorocul lui. Casa i s-a fisurat de la cutremurul din 1977, a fost prost intretinuta, a bagat pina si cai in ea, de-asta i s-a prabusit. Oamenii din sat il ajuta cum pot, dar noi, la primarie, nu prea avem ce sa facem pentru el, caci bugetul nu ne permite“.
„Ramin aici…“
Cu toate ca risca sa moara printre darimaturi, nea Jane marturiseste ca nu vrea sa plece din casa lui, asa cum este ea. Fiul sau, care si-a facut o situatie pe la Timisoara, a incercat sa-l ia la el pe batrin.
Dupa putin timp insa, Jane Raducioiu s-a intors in sat, neputind sa suporte viata la oras: „Ramin aici, in casa asta, ca nu cred c-o sa cada. Mi-as dori alta, da’ sint bolnav, am cataracta si abia mai vad. Si nici nu am bani ori putere sa fac alta casa“.
