24.8 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateCopii care au uitat sa se joace

Copii care au uitat sa se joace

Din cei patru frati, doar ei string fier: Ionut, de 11 ani, si Mihai, fratele mai mic. Mai e si tatal, Marcel Lautaru, dar el lucreaza mai putin. Trebuie sa se duca la serviciu, la Salubritate, pentru doua milioane de lei pe luna. Acasa – o baraca din Lapus – este mama: are grija de cel mic. Si mai e Alex, abia a facut trei anisori. La ei toti trebuie sa se duca baietii, in fiecare zi, cu piine. Si pentru asta, in fiecare dimineata, pleaca sa caute fier vechi. Cu sacosa, cu ochii cirpiti de somn si cu picioarele inghetate.

Stateau unul linga celalalt, cu privirile in pamint. Nu indrazneau sa-si ridice capetele sa priveasca in jur. De frig. De dupa fulare, doar nasurile li se mai vedeau. Murdare si rosii. Degerasera de cind tot umblau pe strazi. Trupurile lor firave, abia acoperite cu niste bulendre, pareau intepenite in asfaltul trotuarului. Lasasera geanta linga ei, nemaiputind s-o duca nici un metru. De cit carasera la ea, bratele le amortisera. Ii dureau umerii.

Plecasera de la sase dimineata. Se trezisera greu, ca orice copii. Si abia se invatasera cu caldura, ca dormisera toti sase – cu parinti cu tot – lipiti unii de ceilalti. Numai asa razbeau gerul din baraca, si asta era a treia iarna. Cind ii strigase taica, Ionut si Mihai dormeau ca pruncii. Aveau miinile si picioarele calde si visau frumos. Dar trebuia sa se trezeasca – pentru ala mic, bebelusul pe care maica-sa nu-l mai dezlipea de la piept de frica sa nu moara de frig. Si pentru taica, sa-si ia pachet la el, cind s-o duce cu Salubritatea sa stringa gunoaiele de la oameni. Si pentru ei, pentru cind vor merge la scoala – ca au lipsit destul si li s-a facut dor.

Asa ca se ridicasera de sub patura. Pusesera pe ei ce gasisera prin colturile baracii. Ionut-o geaca de blugi de-ale lui taica-sau, roasa pe la mansete si soioasa; Mihai infasurat cu totul in haina maica-sii si cu un fular pe cap. Si asa plecasera, amindoi, cu taica intre ei. O luasera pe strazile cunoscute din Lapus, pe la calea ferata.

O zi de copilarie costa zece mii

Acelasi traseu de fiecare zi. Ajungeau la un container, se opreau, lasau geanta jos si se imparteau: fiecare la cite o parcela, pe care o cautau cu de-amanuntul. Apoi se intilneau, taica se uita cu luare-aminte la fiecare tabla sau teava. Le alegea pe alea mai bune, le indesa in sacosa. Si plecau mai departe. La sfirsit, cind nu-i mai tineau puterile de greutatea fierului, se duceau la vagon sa-l vinda. Zece, cincisprezece mii. Bagau hirtiile in buzunar, se stergeau cu mineca la nas si se intorceau. In drum, luau piine. Si ajungeau la baraca tot cu buzunarele goale.

Acum, Ionut si Mihai se oprisera. Frigul ii intepenise in mijlocul trotuarului, nu mai puteau face un pas. Taica ii lasase acolo sa se mai odihneasca, el plecase pe o alee sa mai caute marfa. Baietii il asteptau in picioare, neindraznind sa se aseze pe cimentul inghetat. Cel mic se descaltase si-si trasese pe miini ciorapii flausati. Il dureau degetele de frig. Era trecut de zece. Mersesera mai bine de patru ore si nu strinsesera mai nimic. Cumva trebuia sa duca piinea acasa. Sa mai reziste macar o ora, apoi s-or intoarce. Le era foame. Incercau sa uite, caci gindul facea insuportabila durerea din stomac. Iar pina deseara, cind o sa fiarba mama lor cartofii, mai este. Stateau tacuti, unul linga celalalt, asteptind sa treaca orele unei alte zile. De copilarie.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS