A venit Craciunul. A si trecut. O trece si Anul Nou pina sa ia oamenii din Ghindeni ajutorul social. Pentru ca nici pina astazi taranii nu au primit bruma de bani pe zilele prestate in noiembrie. Zeci de familii nevoiase, care nu au ce pune pe masa, isi amintesc ziua de Craciun ca pe una obisnuita, in care au rabdat de foame si au visat la cirnati si sarmale.
„E vai de capul nostru in ce saracie traim!“, se pling oamenii. „Venim in fiecare zi la primarie sa intrebam de bani. Niciodata nu-l gasim pe primar. Si ne lasa vorba ca o sa ni-i dea. S-a dus si politia dupa el acasa, da’ nu l-a gasit. Ce ne facem? Cu ce traim? Acu’ gata, Craciunul a trecut, ne-am lins pe bot si de caltabosi, si de fripturi. Da’ de-acum inainte? Noi ce mincam? Ce dam copiilor sa nu moara de foame?“
„Si banii pe care i-am luat pina acum nu au fost toti. Daca am cal, imi opreste sapte milioane. Pai eu de ce am cal? Sa muncesc cu el la cimp, sa-mi hranesc familia. Asta e bogatie? Ei cred ca am destul si ca de bani nu mai am nevoie?“, se revolta un barbat din multime. „Am muncit pe unde ne-au pus,
n-am zis o vorba. Si in cimitire, la strins de oase, si la gropile de gunoi, cu copiii mici dupa noi, ca nu puteam sa-i lasam acasa singuri. Ne-am ales cu bube la gura si cu plozii bolnavi“.
Cornica Serban are 56 de ani. E singura, fara nici un ajutor. A lucrat odata la CAP, dar de acolo nu-i mai da nimeni pensie. Pina acum citeva luni a trait din ajutor. Nu erau multi bani, dar macar piinea pentru ea si pentru maica-sa reusea sa o cumpere.
La usa primariei mocneste revolta
„N-am nimic, vai de capul meu!“, se vaita femeia. „Cum au fost sarbatorile astea, nu doresc nimanui. Am rabdat de foame cu mama in casa. Bine ca ne-au adus niste oameni cite ceva, altfel nu stiu ce faceam. Lemnele le-am luat pe datorie, sa nu degeram. Cum le-om plati, nu stiu, pentru ca de patru luni nu am luat un ban… “
„Eu de sapte“, se alatura Marica Vasile nemultumitilor. „Si am toate zilele. M-am umplut de pureci si de alte alea… Muncim cite 18 zile pe luna, pe ploi, pe ger. Sintem toti bolnavi, da’ la munca venim, ca avem nevoie de bani. De Craciun m-am imprumutat ca sa iau un amarit de porc. Si nici pe ala nu l-am avut intreg, ca l-am impartit… “
La sfirsit de an, Ghindeniul e in fierbere. Infometati, inghetati de frig, taranii se aduna la primarie zilnic, sperind ca se va indupleca odata primarul si le va da ce li se cuvine. Desi foamea le-a ajuns la os, ei mai asteapta. Ce altceva mai au de facut? Sa faca vreo razmerita, ca pe timpurile vechi?
„Asteptam sa ne asezam la masa tratativelor“
„Avem un sindicat – Sindicatul Taranilor Agricoli din sat Ghindeni, comuna Malu Mare. Sindicat cu acte in regula, legalizat. Inca nu am pornit la miscari sindicale, asteptam sa ne asezam la masa tratativelor. Dar daca situatia continua, nu stiu, zau, unde vom ajunge. Si sintem puternici, avem 100 de membri!“, invoca Ion Marica, presedintele sindicatului, metoda la care vor recurge pentru a-si cistiga drepturile.
