16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Craciunul lui Costica

Era in Ajunul Craciunului si Costica batea ulitele satului, rebegit de frig. N-avea nici o tinta, mergea asa, la intimplare, facind gropi adinci in zapada abia asternuta. Din cind in cind, se oprea si se uita incolo, departe. Isi trecea mineca puloverului peticit pe la gura, apoi isi vira miinile adinc in buzunare. Si o pornea din nou.

Era Ajunul. Stia bine ce zi era, ca peste tot, prin toate bataturile, oamenii alergau incoace si incolo cu treaba. Ba sa taie porcul, ba sa coaca cozonacii, ba sa mai deretice prin casa. Si el umbla de nebun prin sat. Iar o sa-l ocarasca nevasta-sa, la noapte. Dar ce putea sa faca? Parca ea nu stia de ce umbla el asa? Poate ii da si lui cineva o pomana, poatre il chema vreun om sa dea pe git un paharut de tuica. Si poate ca-i baga si ceva in plasa, sa duca acasa, la aia mici.

Costica ii si vedea pe toti, adunati gramada la geam, asteptindu-l. Cu burtile goale, murdari si fara o haina ca lumea pe ei. Asteptind sa le aduca tata un codru de piine.

Cei mai mici – Ionel si Ana Maria – nici nu stiau ce zi era. Pai la ce sa le fi spus? Ce sa sarbatoreasca? Porc n-aveau si nici macar o turta cu care sa-si minta foamea. Pom de Craciun nici atit. Se gindise Costica intr-o zi sa se duca pe furis la unu’ in curte, ca vazuse ca avea un bradut mititel. Ar fi fost frumos sa intre pe usa casei cu el in spate, sa le faca micutilor o bucurie. Sa le spuna ca s-a intilnit cu Mos Craciun si el i-a dat bradul sa-l duca la copii.

Costica s-a razgindit insa repede. Intii ca ii era frica. El n-a furat niciodata, doar nu se apuca acum, la 40 de ani. Ce-o sa spuna satul? Ca n-o sa zica nimeni „lasa, ma, ca e Craciunul si sa duca si el la copii pom de iarna“. Nu, o sa-l injure si nimeni n-o sa se mai uite la el. Si dupa aia ce-o sa faca? De unde mai duce de-ale gurii, daca nimeni n-o sa aiba ochi pentru el?

Asa, mai bine fara brad. Oricum, nici n-are ce sa puna in el.

Costica mai merse o bucata de drum. Ii venea sa mearga acasa, inghetase de tot. Nici acolo nu era prea cald, dar macar statea la adapost. Vedea el bine, lumea avea treaba, n-avea timp de el. O sa se duca. Si o sa astepte Craciunul. Cu toti ai lui, sase guri flaminde.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS