Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

In zi de sfinta Duminica s-a stins unul dintre cei mai mari preoti carturari, Dumitru Balasa. Pina la cei 91 de ani impliniti de curind, preotul Balasa si-a adus o contributie substantiala la elucidarea numeroaselor taine ale trecutului romanesc cuprinse in miile de pagini raspindite de-a lungul celor aproape sase decenii de activitate publicistica. Spirit robust, clarvazator, impatimit dupa adevar, mereu nemultumit de realizari, permanent cautator de sensuri profunde in lucruri si fapte, generos, altruist, umanist desavirsit, a intruchipat modelul de om, de preot si intelectual adevarat.
Dumitru Balasa s-a nascut la 1 august 1911 in familia notarului Matei si a Ioanei Balasa din catunul Dealul Mare, comuna Gusoeni, judetul Vilcea. Ca tinar seminarist la Vilcea, intemeiaza o revista literara pentru care era cit pe ce sa fie exmatriculat. Dupa absolvirea Facultatii de Teologie din Bucuresti, se preoteste si-si descopera vocatia de istoric si cercetator pentru care paraseste poezia si gazetaria. In numai doua luni a invatat limba slava diplomatica si a putut descifra frescele voievodale de la biserica Manastirii Mofleni si a descoperit Cronica murala de aici. In 1970 a fost cooptat in Asociatia Slavistilor din RS Romania.
Autor al 600 de studii publicate in periodicele romanesti si straine, preotul cercetator Dumitru Balasa a elaborat in ultimele decenii cu o pasiune greu de egalat si cu o fermitate hasdeiana doua masive lucrari: „Tara Soarelui“ si „Dacii de-a lungul mileniilor“, opere fundamentale de dacologie si medievistica, adevarate documente de vasta informatie tracologica si de eruditie vizionara.
Preotul Balasa a scris pina s-a stins. Traditia spune ca de fiecare data cind se aude sunetul unui clopotel e semn ca un inger a primit aripi. Si clopotelul a sunat!