O mama, si un grajd cu animale.
De ce putin are nevoie Viata, sa se nasca;
Trei imparati de I se-nchina cu sfiala
E pentru ca e Viata omeneasca.
Numai o stea pe cer nu-i efemera:
Copilul ce priveste din altarul
Iubirii mamei ce-si ofera darul,
Asa cum mama, vesnic, se ofera;
Si magii aur, smirna, si tamiie
Aduc in pestera in care Viata bate
Cu inima in inima ta, frate,
Cu singele-I de prunc sa te mingiie –
Si iarasi uiti, si fratele ti-l lepezi,
Si iarasi plingi, si singur esti pe lume,
Si iarasi uiti ca Viata esti, si-ti numeri
Toti pruncii care se injunghie pe lespezi –
Si mame pling, si vin din noi razboaie,
Si pruncii toti se bat pe-aceleasi cresteri,
Aceeasi Viata e-mpartita intre mesteri
Cum se imparte singele-ntre straie –
Numai o stea pe cer nu-i efemera:
Copilul ce priveste din altarul
Iubirii mamei ce-si ofera darul,
Asa cum mama, vesnic, se ofera;
O mama, si o pestera, de fata;
De ce putin are nevoie Viata, sa se nasca;
Trei imparati de I se-nchina cu sfiala
E pentru ca ne inchinam la Viata…
