Obiceiul pomului de Craciun, care are o foarte mare putere de intiparire in mintile copiilor, este un imprumut din lumea Europei apusene. Mai exact, acest obicei apartine lumii germane pagine sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns in sinul popoarelor crestine. Astfel, in secolul al XV-lea il gasim la Strassburg, unde se practica obiceiul impodobirii caselor cu bradulet, in Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul Nou. Din Alsacia patrunde in Franta la sfirsitul secolului al XIX-lea, ca si in Spania, Italia, Elvetia. Poate ca la origine este numai obiceiul popoarelor nordice de a impodobi casele la sarbatorile Cracinului, cu ramuri de brad si de visc, care cu timpul a devenit traditie, transformindu-se in pomul de Craciun.
Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns si in Orient.
In unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Cracinului sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, unde cel mai frumos dintre ei era impodobit. Ornamentarea se facea cu luminari aprinse si era incarcat cu daruri: fructe, flori, panerase sau cutii cu bomboane, jucarii, dantele etc.
La noi gasim acest obicei al impodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi numai la nunta (bradul de nunta) sau la moartea unui flacau sau a unei fete mari.
Ca datina de Craciun, se pare ca pina la sfirsitul secolului XIX se intilnea numai in casele nemtilor ce locuiau in orase. Dupa primul razboi mondial insa, acest obicei s-a raspindit pe tot teritoriul tarii. In zilele noastre este cel mai indragit obicei practicat la oras la fel ca si la sat.
Luna decembrie – luna sarbatorilor
Emotiile legate de Craciun incep cu mult inainte. Pregatirile pentru Sarbatori pot sa se transforme intr-o corvoada daca sint facute fara nici un plan, in ultima clipa. Dar, la fel de bine, se pot transforma intr-un exercitiu de stil.
Luna decembrie aduce tuturor o speranta: ca va fi mai bine. E greu de explicat de ce. Asa am prins de mici. Asa stim de-acasa. Asa ne-am obisnuit. Asa functioneaza miturile: nu se stie de unde vin, dar ne plac si stim ca nu trebuie sa le schimbam, daca vrem sa ne fie mai bine. Si cine nu vrea sa-i fie mai bine? Cine nu vrea sa vina Mos Craciun? Nu conteaza daca are sau nu barba alba, sprincene stufoase si obrajii rosii si inghetati de crivatul prins in mustata, din goana cerbilor inhamati la sanioara. Nu conteaza daca intirzie peste asteptari, nu conteaza daca am fost cuminti si am invatat poezii! Sa treaca si pe la noi, sa nu fim printre cei nevizitati si, daca tot vine, important e sacul: in toate imaginile care-l surprind surizator, Mosul e insotit de sac. Cu cit sacul e mai mare, cu atit Mosul e mai simpatic. Dar, ca sa vina, Mosul are nevoie sa vada in casa un brad. Un brad impodobit frumos, un pom de Craciun. Roditor, bogat, falnic, de nadejde. Daca-i place pomul, Mosul intra si apoi urmeaza si obiceiul cu sacul.
Craciun fara pom nu se poate
Piesa centrala a Sarbatorilor ramine bradul, despre care se pot istorisi nenumarate legende sau se pot trece in revista colindele inchinate de diverse popoare. De obicei, luam cutia cu ornamente de pe un dulap si impodobim bradul, pur si simplu.
