Pomul de Craciun

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Nu mai este mult pina cind Mos Craciun, va sosi in miez de noapte in casele copiilor cuminti si va pune sub pomul frumos impodobit minunatele lui daruri. Orice gospodar se straduieste sa faca rost macar de o crenguta de brad pe care sa o agate de usa de la intrare, in asa fel incit mosul sa o vada si sa nu-i ocoleasca. Dar de unde vine obiceiul impodobirii Pomului de Craciun?
Putini sint cei care stiu ca impodobirea bradului a fost imprumutat, din Europa apuseana, ritul apartinind lumii germane, de la care treptat a patruns in sinul crestinatatii.
In secolul al XV-lea , locuitorii Strasbourgului isi impodobeau casele cu crengute de brad de Anul Nou. Acest obicei se gasea in Alsacia si in Lorena. De aici, este preluat de francezi, la sfirsitul secolului al XIX -lea si de italieni, spanioli si elvetieni.
Se pare ca la origine se afla obiceiul popoarelor nordice de a impodobi casele la Sarbatorile Cracinului cu ramuri de brad si de visc, obicei care treptat a devenit traditie, transformindu-se in Pomul de Craciun.
Obiceiul a patruns pe calea protestantismului si a catolicismului pina in Orient.
In unele regiuni ale Rusiei se obisnuia ca seara de Ajun sa fie petrecuta in mijlocul unei paduri de brazi, unde cel mai frumos dintre ei - era impodobit cu luminari aprinse. Pomul era incarcat cu daruri - fructe, flori, cutii cu bomboane, jucarii sau alte lucruri iubite in special de copii.
In traditia romaneasca, se gaseste impodobirea unui pom sau a unei ramuri verzi la nunta, dar si la moartea unui flacau sau a unei fete mari.
Pomul de Craciun a aparut ca obicei in Romania spre sfirsitul secolului XIX, brazi impodobiti gasindu-se in casele nemtilor care locuiau in orase. Ritul s-a raspindit pe teritoriul intregii tari dupa primul razboi mondial, in zilele noastre impodobirea bradului fiind deja asociata cu Sarbatorirea Craciunului.