Zi de miercuri. In curtea Primariei din Sopot, taranii adunati ciopor se intinsesera la taina. Incurajate de soarele blind de toamna, citeva femei mai in virsta isi intinsesera pe iarba vestele de lina si se asezasera in cerc, ca la sezatoare.
„Iar venisi, dada? Ca si io la fel, ca si ieri, ca si alalteri…Ca de trei zile tot vin si, ba nu e X, ba nu e Y, ba nu e inginerul, ba nu e formulare! Se rid de popor!“, incepe sfada una dintre femei, punctindu-si spusele cu coji de seminte aruncate cu furie printre dinti, mai ales cind venea vorba despre „ai primariei“.
Celelalte muieri ofteaza aprobator si se grabesc sa aduca lamuriri celor care inca nu se dumirisera ce e cu atita lume in curtea primariei:
„Ne dadura griul, il platiram si acu’ ne cere tot atit ca sa ne dea motorina. Stam in curtea primariei sa ne luam drepturile, de-aia stam, da’ nu e nici dracu’ inauntru. Asa ca asteptam ca mortu’ colacu’! Si mai minte ziarele ca nu vin oamenii sa-si ia motorina…“, spune suparata cea mai batrina dintre femei, scuturind a paguba un ziar trecut din mina in mina.
„Ete, ma, e si Bulucea in ziar!“
„Ete cuscra ce mai vede sa citeasca fara ochelari! La etatea ei…Citi ani ai, cuscra? 77??! Si vezi fara ochelari?!“, se minuneaza o ruda de-ale batrinei.
Dada Bita mijeste ochii, vadit magulita de remarcile femeii mai tinere cu ani buni si incepe sa spicuiasca, demonstrativ, din paginile motolite ale publicatiei:
„Ete, ma, e si Bulucea in ziar! Ce zice de el? De rau, ce sa zica altceva! Ca inainte hotara Ceausescu si era bine, ca era singur. Acu’ sint milioane si toti zic si vor cite ceva! De-aia nu mai merge treaba! Ca la noi, la primarie…“. „Ete-te la ea, ce mai citeste! Pai, io ce sa vaz cu ochii mei, ca ochelarii ii lepadai acasa?! Ce e scris mare, titlurile, ca altceva…Da’ uite-te la dada Bita ce mai zareste puricii aia din ziar!“, nu inceteaza sa se minuneze, cu oarece invidie, ruda mai tinara. „Pina cind ‘om sta aci? Si ieri veniram dimineata pe negura si plecaram tot pe negura…“. „Cre’ ca mai avem de asteptat. Primarele si vicele plecara la Craiova, sa ia o lada frigorifica pentru scoala. Trasai io cu urechea prin primarie…“, sopteste confidential o nou-venita, dupa care continua, cu ceva mai mult curaj: „Lasa oamenii ca prostii sa astepte! Tot de batjocura sintem, da’ te caieste cineva?“.
Femeia isi intrerupse brusc avintul oratoric pentru ca deja nimeni nu o mai asculta. Toate privirile se indreptara spre scarile primarie, unde doi politisti tirau dupa ei un barbat cu catuse. Sezatoarea se sparse, femeile se ridicara in picioare si se ingramadira laolalta cu barbatii sa vada mai bine despre ce este vorba.
„A furat vaca unui om si a taiat-o. Acu’ il duce la turtoi. Asa ii trebuie!“. Motivul arestarii umbla repede din gura in gura si fiecare se grabi sa-si dea cu parerea despre hot. „Ete, ba, tot asta mi-o fi luat si mie prazu’ din gradina!“, se trezi vorbind un barbat maruntel, iscind hohote de ris in rindul celorlalti.
Nici tirg la Sirsca, nici telefon…
Dupa ce hotul de vaci a fost urcat in masina de doi politisti cu fetele luminate de sentimentul datoriei indeplinite, oamenii se adunara iar grupuri-grupuri si isi continuara parca mai aprig taina.
„Bine-ar fi daca am avea si noi tirg in Sirsca! L-am pune duminica, nu ca aici, la Sopot, miercurea, in zi de munca. Toti vor tirgul la Sirsca, fiindca e mai aproape de toate satele din comuna. Avem si spatiu, e si apa curgatoare… Da’ primaria a hotarit ca nu se poate. Primarul nu e de vina, ca si el e tot din Sirsca, dus in Plesoi, infiat, dar e unu’ singur impotriva la o suta!“, dadu glas Iulian Cartoi lucrului care il roade de ceva vreme.
„Da’ ce, parca telefon avem!?“, se baga in vorba si Valeriu Popa. „Avem, ma, in primarie, da’ nu merge cind bate vintu’!“, incearca, sugubat, sa le mai indulceasca putin catraneala un batrinel. „Ba nu merge cind bate vintu’, ba nu merge cind e ploaie, ba nu merge ca nu-ti da voie!.. Daca ai o urgenta, un copil bolnav…“, nu se lasa induplecat nea’ Popa. „Ehehe, merge, ma si ala din primarie, da’ numa’ pentru fetele mindre!“, interveni lamuritoare dada Bita.
Amintindu-si apoi de celalat bai, al tirgului, pe care il considera oarecum rezolvat de vreme ce se discutase despre el, concluziona cu obida: „Ete, ma, vine tirgul linga mine tocmai cind mor!“.
