21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateVrajitoarea de la Maglavit

Vrajitoarea de la Maglavit

Cind am intrebat de Ileana, fiul sau, care iesise la poarta, ne-a spus ca se dusese la balta, la peste.

Am plecat dupa ea, caci nu ne rabda inima sa trecem prin Maglavit fara sa nu ne citeasca vrajitoarea norocul. Doar nu in fiecare zi te intilnesti cu oameni haraziti cu darul ghicitului. Si, mai ales, nu in fiecare zi te intilnesti cu cineva precum Ileana, stiuta de toata lumea mestera in ale bobilor si cartilor.

„Pai Ileana e cea mai buna de pe aici, o cunosc toti“, ne-au lamurit niste functionare de la primarie cind le-am explicat ce ne intereseaza. „Nu-i vorba, mai sint si altele, da’ nu asa pricepute. Si mai sint si tinere, n-au de unde sa le stie pe toate… Aurelia, de exemplu, da in carti. Binisor, da’ nu te rezolva. Ca si Adriana, fata lu’ Sardaroaica…Emilia da tot in bobi, ca Ileana, da’ de rau…“

A da de rau am priceput noi ca insemna sa faci farmece, adica sa dezlegi cununiile, sa desparti, sa aduci boala si nenorocirea pe capul cuiva. La lucruri de felul asta, oamenii se duceau mai pe ascuns, nu spuneau in gura mare, sa-i stie tot satul. La celelalte, de bine, se intreceau care sa ajunga, sa faca si sa povesteasca apoi cum a fost.

„Eu la Ileana m-am dus pentru baiat, ca nu ne mai intelegeam cu el, parca innebunise. Si m-a rezolvat…Mai stiu o vecina care s-a dus sa-i rezolve niste probleme. Si a rezolvat-o Ileana. Ghiceste bine, e priceputa, vin oameni de peste tot la ea. Opresc masinile straine la poarta ei de n-ai loc sa treci…“

Mestesugul Ilenei a cuprins imprejurimile. Nu e oltean sa nu fi auzit de vrajitoarea de la Maglavit. Cind a venit in sat, in urma cu vreo treizeci de ani, de la Dranic, vorbea cu mortii. Asa si-a facut numele: se aseza pe un scaun, inchidea ochii si vorbea cu cei plecati pe lumea cealalta. Familiile ramineau cu gura cascata la vrajitoare, citeodata mai puneau cite o intrebare mortului. De cele mai multe ori insa o lasau pe Ileana sa vorbeasca, ea se pricepea mai bine. Apoi plecau cu totii acasa, cam infricosati de femeie si de harul ei. Si ani buni dupa aceea se gindeau la mortii lor si la cite stiu ei de vii, si la cite stie Ileana.

Cu vremea, vrajitoarea a prins si alte puteri: sa ghiceasca viitorul si norocul, sa dezlege raul si sa-l trimita de la om. Nimeni nu stie ca ea sa dea in bobi: o mina de boabe de porumb, doar de ea stiute cite si de unde. Le ia in mina, le descinta pe limba ei si le arunca pe masa. Apoi se apuca sa le citeasca. De-ai fost furat sau de ti-a facut cineva vreun rau, Ileana iti spune cine e, cu ce litera incepe numele si daca o sa mai faca. Iar daca vrei sa-ti „rezolve“ vreo treaba, te ia la intrebari pina se lamureste despre ce e vorba, apoi te trimite acasa. Ce face, cum si unde, nimeni nu stie. Tu doar astepti sa vezi daca a rezolvat. Apoi te duci sa platesti serviciul facut. Ileana nu cere un pret, fiecare ii da ce crede si ce are. Si in functie de cit vrea sa fie de rezolvat…

Aflind toate acestea, era firesc sa vrem sa o intilnim pe Ileana, sa ne ghiceasca. Si ne-am dus la balta, dupa ea. Am gasit-o pe o limba de pamint, asezata pe scaunel si cu undita in mina. Intr-o galeata pusese niste apa pentru pesti, dar era inca goala, nu se prinsese deocamdata nimic in cirlig.

Cu parul proaspat vopsit, blond si cu statura masiva, Ileana este o femeie pe la 50 de ani, inca infloritoare. Chipul ei nu are nimic din ceea ce spun povestile despre vrajitoare: nici nasul coroiat, nici peri in barba, nici negi uriasi care sa-i impodobeasca fata. Cu obrajii grasi si netezi si zimbetul voios pe chip, ai zice ca e chiar frumoasa.

„Ce sa va spun? intreaba ea incurcata. N-am bobii la mine…Da, dau, da’ acum am treaba…Si trebuie sa vina barbatu-meu… “

Intr-adevar, in citeva clipe o masina straina si veche a oprit in scirtiit de roti pe marginea baltii. Tiganul s-a dat jos din masina si a venit aproape strigind: „Nici un interogal, nu da nici un interogal! N-am dat niciodata, nici in timpul lui Ceausescu… Si ce daca sinteti de la ziar? Poa’ sa vina oricine, si Iliescu, nu spune nimic, fa, n-auzi?“

Lefter Vrajitoru’ – cum a tinut sa ne spuna ca il cheama – s-a asezat in fata sotiei, hotarit sa o apere cu orice chip, ca pe cel mai de pret avut. Si ne-am dat seama ca femeia chiar asta era pentru el si familie: mijlocul de a face bani. Multi bani. De cind harul vrajitoresc ii scosese din saracie, Lefter injghebase o adevarata afacere, pe care tinea mortis sa o conduca doar el. Ileana era unealta, ea ghicea. El insa aducea clienti, ii tocmea, le lua banul. Si – spune lumea – citeodata chiar culegea informatii pentru un ghicit mai bun…

„Zece milioane interogalul, nu discut! mai spuse Lefter, ceva mai moale, chiar cu umor. Iar daca vreti sa va ghiceasca tiganca, domnisoarelor ziariste, veniti cu un curcan de zece ani si cu un vin de Simnic de trei ani. Si sa va programati! Si sa nu veniti dupa 12, ca e ziua de-a-ndaratelea…“, adauga tiganul atotstiutor. In spatele lui, Ileana tocmai scotea din undita primul peste. Tacea, ca vorbea barbatul pentru ea, aranja el tot. Si isi vedea de treaba ei, astazi avea liber de la serviciu, avea de facut mincare la ai de-acasa…

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS