Saracia ca imbold pentru a supravietui

Era aproape de prinz, iar Florin il pusese pe frate-sau in carut sa-l plimbe pe ulita. Ramasesera doar ei acasa si pina se intorceau parintii, Florin, care era mai mare, trebuia sa vada de tincul de un an. Nu avea multe de facut, doar sa-l traga dupa el pe drum. Si oricum nu-i lua mult timp, pentru ca niciodata mama-sa nu-l lasa singur cu piticul de Valentin, sa nu i se intimple ceva.

„Sint bolnav cu capul…de-aia nu ma duc nici la scoala“, spune baiatul senin, cu zimbetul pe buze. Si se intoarce cu o miscare „Ete, a dracu’ capra!….“ Apoi pune iar mina pe carut sa-l bitiie pe pitic.

Curind, poarta se deschide si o batrina intra cu greutate, purtind o legatura de lemne in spate. Este Ana, bunica baietilor. Dupa ce aseaza povara pe pamint, femeia se uita cu atentie la copii, sa vada daca sint bine.

„E cam bolnav asta mare, nu stii niciodata ce face. De aceea nici nu-l lasam singur acasa. Pe la sapte ani l-au apucat crizele. Si de atunci tot asa… Ii vine asa, o inervare si incepe sa chiraie. N-a facut decit vreo trei luni de scoala. El ar vrea sa se duca, dar acum e prea mare, are 12 ani…In toamna asta s-a dus singur la scoala, sa nu-l afle parintii. L-a trimis profesoru’ acasa, ca nu corespunde… “

Florin este al saptelea din cei opt copii ai familiei Ureche. Surorile mai mari au plecat – trei dintre ele s-au maritat – alta a fost data de suflet de mica la o familie din sat. Au mai ramas baietii acasa. Alexandru are 21 de ani si din toamna trecuta s-a bagat ucenic la un mester fierar.

„E bine, ca face meserie de viitor, si citeodata ii mai pica si un ban“, spune Ana. Urmatorul este Marin, are 15 ani. „El este sprijinul din casa, de-asta nici nu l-a dat maica-sa la scoala, ca sa aiba grija de ceilalti“.

Cu Florin si Valentin se fac sapte suflete care traiesc in doar doua camere pe o ulita din Hunia. Casa, netencuita de la inceput si cu peretii abia mai tinindu-se in picioare, e pitita pe undeva pe o ulita a satului. In batatura, patru rate si un purcel de lapte pentru la anu’. Si mai au ai lui Ureche vreo trei pogoane … „Mai mult bagam decit scoatem. Anu’ asta, in loc de griu, am facut iarba“, mai zice Ana.

Saracia i-a invatat insa pe toti sa traiasca dupa cum or putea. Alocatie nu ia decit piticul, ceilalti nu sint la scoala. Parintii, Constantin si Maria, se duc cu ziua in sat pe un pol de bani. Cind are vreme, femeia mai pune o fiertura pe foc sa hraneasca gurile flaminde. In rest, bunica se ocupa mai de toate ale casei, cu batrinete cu tot. Vede de oratanii, de mincare, de copii. Si de Florin, ca-i cam netot, nu prea stie el de nimic, are ceva la cap, o inervare…