16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

Un om, un caracter

La Radinesti, localitate atestata documentar din 1489, functioneaza, de la 1 octombrie 1973, un Muzeu al Satului, sub ingrijirea profesorului Marin Arcus, fondatorul acestui asezamint de cultura. La 64 de ani, licentiat al Conservatorului din Bucuresti si al Facultatii de Litere, Marin Arcus, desi pensionat din 2000, continua sa predea la Scoala din Radinesti, convins ca la meseria de dascal nu poti renunta niciodata, dar si pentru ca postul sau n-a fost „revendicat“ pina acum. Functia de director la Muzeul Satului sau cea de profesor nu l-au impiedicat sa accepte si responsabilitatea de consilier local in comuna Danciulesti. Fascinat de administratie din perioada copilariei, cind tatal sau era notar la primarie, Marin Arcus isi aminteste cu zimbetul pe buze de clipele cind dorea sa renunte la scoala ca sa-si ajute parintele in treburile institutiei, dar neaga, cu acelasi zimbet, ca ar fi prins „microbul“ politicii.

Locurile natale au nascut o pasiune

Adevarat „fiu al satului“, profesorul Arcus se lupta cu morile de vint in dorinta de a vedea alocate mai multe fonduri pentru proiectul cultural initiat in urma cu aproape 30 de ani, o data cu inaugurarea muzeului. La Consiliul Judetean Gorj, banii pentru acest domeniu sint putini si de aici se nasc toate problemele unui om pentru care locurile natale au devenit nu numai o pasiune, ci si un mod de viata. Amenintat cu evacuarea de mai multe ori, Muzeul Satului rezista datorita citorva oameni de bine din consiliul local, care au hotarit ca dispensarul ar putea functiona foarte bine in aripa stinga a imobilului care adaposteste si institutia culturala in cauza. In aerul muzeului pluteste emotia descoperirii pentru nou-veniti, dar si cea a regasirii pentru cel care a facut din adevarul lui Blaga, propriul sau adevar. Patruns de esenta eternitatii care „s-a nascut la sat“, Marin Arcus nu pierde contactul cu realitatea si emotiile sale sint pragmatic intelese daca ne gindim la geamurile care nu au gratii menite sa protejeze ceea ce cu atita grija s-a strins. Majoritatea pieselor din cele cinci camere ale muzeului au apartinut localnicilor. Printre cele mai vechi se numara un ceaslov din 1783, din vremea lui Nicolae Caragea si o icoana ce-l infatiseaza pe Ioan Botezatorul din 1880. Pe linga colectia numismatica si cea de obiecte din al doilea razboi mondial, la mare pret se afla bucatile de stalactite si stalagmite descoperite nu intr-o pestera, ci pe malul riului Plosca. Una din camere rememoreaza vechea odaie, incepind cu traista si opincile si continuind cu patefonul si lampadarul suflat cu argint. Sentimentul de incintare este potentat de cartile de gramatica din 1937-1938 si de actele notariale din aceeasi perioada. Piesele sint multe, sint mai vechi sau mai noi si sint nepretuite in special pentru cei care le apreciaza cu sufletul si pentru care muzeul este „templul in care timpul pare suspendat“.

„Interfluvii“

Ca om de litere si deschizator de drumuri, Marin Arcus a infiintat in anul 1992 revista Interfluvii , o revista anuala a societatii cultural-stiintifice Radinesti-Gorj.

Sprijinul pentru acest proiect a venit din partea celor care acum semneaza in cadrul acestei reviste si din partea Centrului Judetean de Creatie Gorj, care asigura tiparirea gazetei intr-un tiraj destul de restrins. Culturalizarea prin lectura este un principiu important pentru profesorul Arcus, care nu concepe vacanta elevilor sai fara „cel putin trei carti si caietul de lecturi“. In 1997, monografia „Sate de mosneni la izvoarele piriului Plosca“ a vazut lumina tiparului tot cu sprijinul Centrului de Creatie Gorj si pentru Marin Arcus un alt vis s-a implinit. Dupa cum declara autorul, este vorba mai mult despre „o obligatie de suflet fata de generatiile care s-au succedat si care vor dainui pe aceste pitoresti meleaguri“ care s-a stins cu acest prilej.

Neobositul profesor este de parere ca se mai pot face multe pentru tinuturile in care s-a format ca om si pentru care isi pune la dispozitie priceperea si sirguinta si identifica propriile idealuri, aspiratii cu cele ale locuitorilor de la izvoarele piriului Plosca.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS