Comert impotriva naturii

Spiritul intreprinzator al romanului care gaseste mereu noi metode sa cistige ceva bani, poate nu intotdeauna multi si nu intotdeauna in mod cinstit, este uneori demn de invidiat, dar alteori aratat cu degetul si condamnat, mai ales de catre autoritati. Sa stii „sa te invirtesti“, acesta pare a fi marele secret al supravietuirii sau al rotunjirii veniturilor.

Micul comert cu bijuterii, cosmetice sau nimicuri aduse „de dincolo“, chita de patrunjel sau marar vinduta la colt de strada de bunicute cu pensii de CAP, buchetul de flori taiate din gradina si vindute la un pret derizoriu, toate acestea nu deranjeaza pe nimeni si chiar bucura amatorul de chilipiruri sau de marfa in rate.

Daca se poate insa ca marfa vinduta sa fie dobindita „pe de-a moaca“, din sinul naturii si astfel venitul sa nu fie afectat de asa-zisele cheltuieli de productie sau de vreun strop de sudoare, e si mai bine si parca mai potrivit cu spiritul romanesc. In urma acestui rationament, in fiecare an apar prin piete, pe trotuare sau pe linga florarii, „comerciantii“ de flori de tei, situati pe aceeasi linie morala cu cei care vind fructe „furgasite“ din gradinile altora sau cu cei care vind flori „culese“ de pe mormintele proaspete din cimitire, imediat dupa plecarea rudelor. Impotriva acestora, „tuciurii“, de cele mai multe ori, nimeni nu poate face nimic.

„Face parte din civilizatia craiovenilor. Nu poti sa pui paznic in fiecare parc, nu sint bani pentru asa ceva. Nu avem ce sa le facem“, spune Ilie Badescu, directorul Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public si Fondului Locativ. Acesta spune ca totusi in acest an „dezastrul“ a fost mai mic decit in anii trecuti.

Concluzia este trista: toata lumea ridica din umeri, trecatorii imping cu piciorul ramurile care le stau in drum, cei aflati in zona, cind tocmai se vandalizeaza vreun pom, tac chitic, de frica sa nu ia vreo craca pe spinare, iar altii ii compatimesc, intr-un acces de mila: „Ce sa faca si ei pentru un ban, daca nu au din ce sa traiasca!“.Teii infloriti indulcesc estetic si olfactiv atmosfera Baniei in fiecare an, timp de citeva luni. Plimbarile prin parcuri sau pe aleile strajuite de tei parca au capatat ceva din atmosfera poeziilor eminesciene. Din pacate insa, toata poezia si tot romantismul se destrama in urma actelor de vandalism ale amatorilor de bani cistigati usor. Cei 10.000 de lei luati pe o chita marunta de flori de tei devin motiv de distrugere a pomilor din care sint rupte crengi intregi, fara mila, an de an. In urma acestor „culegatori“, parcurile ramin devastate, cu pomi mutilati si alei pavate cu crengi smulse si despuiate de flori in graba, pina nu apare vreun „gabor“.