Cu tot avintul tehnologic al ultimelor decenii, traditia populara romaneasca a ramas la fel de vie si pretuita ca acum citeva secole. Acest lucru se datoreaza citorva suflete si talente care reusesc chiar si in timpurile noastre – uneori prea moderne – sa readuca obiceiuri populare si crestinesti din vechime.
Un astfel de artist este Asineta Giscan din satul Dobridor. Nascuta intr-o familie in care traditia era pusa la loc de cinste, iar obiceiurile crestinesti respectate cu sfintenie, Asineta „a furat“ din frageda copilarie mestesugul incondeierii oualor. Avindu-le ca dascalite pe bunica, mama si matusi, copila – si, mai tirziu tinara studenta – a invatat aceasta arta, pornind de la cunoasterea traditiei oltenesti, cu insemnele si simbolurile ei si pina la procesul tehnologic in sine al incondeierii.
„Ouale create de mine sint pur crestinesti: rosii cu desene albe“. Incondeiatul incepe cu o saptamina inaintea sarbatorilor de Pasti si dureaza pina la Inaltare. Este o adevarata arta si nu oricine poate crea asemenea minunatii fara o anumita cultura, un suflet frumos si un talent innascut si cultivat, spune Asineta Giscan, cu constiinta lucrului bine infaptuit.
Ouale incondeiate de ea au fost expuse si apreciate nu numai la diferite expozitii din tara, dar si dincolo de hotare. De ani de zile, traditia romaneasca a fost reprezentata de creatiile Asinetei si ale familiei sale in tari precum: Franta, Germania, Canada. Valoarea lor a ramas consemnata in arhivele muzeelor si s-au editat chiar carti. In 1927, Nicolaescu Plopsor a tiparit o carticica in care a reprodus oua incondeiate de Asineta Guta, mama Asinetei Giscan, reusind sa surprinda atit frumusetea si autenticitatea traditiei populare oltenesti, cit si maiestria artistului.
