Viata de profesor universitar in camin

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Omul potrivit in loc nepotrivit

Caminul studentesc e pentru studenti. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Mai nou, in aceste camine locuiesc lucratori de la primarie, de la salubritate, asistenti, lectori sau profesori universitari. Este cazul Caminului nr. 10 din cartierul craiovean Lapus, unde s-au aciuat 20 de cadre universitare, unele dintre ele cu familie cu tot. Pentru o camera de 25 mp, universitarii platesc 750.000 de lei lunar. Profesorii n-au ramas in camin din dorinta de a-si retrai studentia, ci pentru ca la sfirsitul facultatii nu au stiut incotro s-o apuce, in conditiile in care leafa unui preparator sau a unui asistent este de 1.700.000 de lei,iar chiria pentru cea mai amarita garsoniera din Craiova nu este mai mica de un milion de lei.
Conferentiarii sau profesorii universitari o duc ceva mai bine: au un salariu mai mare si dupa ce platesc chiria le ramine ceva pentru mincare si pentru transport. I.V. este profesor universitar la catedra de psihologie-pedagogie si locuieste de trei ani in camin, de cind a venit din Drobeta Turnu Severin la Universitatea din Craiova. In plus, omul este si consilier judetean in Mehedinti, astfel ca venitul lunar este ceva mai mare decit cel al colegilor si vecinilor sai. Din salariul de profesor universitar, de 3.800.000 de lei pe luna, si indemnizatia de consilier judetean, I.V. este insa nevoit sa-si intretina fiul si nora, care locuiesc intr-o alta camera din acelasi camin si care sint studenti. Pentru un profesor universitar de 49 de ani, viata in camin are parti rele si parti bune. Rele, pentru ca este nevoit sa asculte in fiecare noapte acordurile vreunei manele saltarete sau tobele vreunui „house“ frenetic. Pe de alta parte, faptul ca este inconjurat de tineri il ajuta sa treaca mai usor peste necazuri sau indispozitii. O zi buna este si aceea in care tu, ditamai profesoru’ universitar, esti invitat la „chermezele“ vecinilor tai, studentii, unde esti tratat ca unul de-ai lor. Restul se reduce la cursurile de fiecare zi, la cartile pe care I.V. le scrie si la speranta ca vreodata va reusi sa-si gaseasca linistea dupa care tinjeste si pe care viata de camin nu i-o poate oferi in totalitate.