Mare - Ion Salau, un pustnic in mijlocul multimii

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Mare - Ion Salau din satul Belcinu, comuna Calopar, are 44 de ani si duce o viata mai cumplita decit „mizerabilii“ lui Victor Hugo. Desi are o casuta, el locuieste permanent intr-un beci, de cel mult doi metri patrati, unde este improvizat un „pat“ pe care doarme chircit. Isi petrece viata in intuneric, aidoma sobolilor, destinul modificindu-i nu doar tinuta, ci chiar comportamentul si infatisarea. La prima vedere, ai senzatia ca stai in fata unui batrin, trecut prin furtuna timpului si focul razboaielor. Ion traieste mai mult din mila consatenilor sai. El spune ca nu are alta posibilitate: „Mai imi dau vecinii de mincare. Jumari, oua, muraturi si-o bucata de piine. Nu am nevasta, nu am copii. Sint singur. Am o sora la Dilga si un frate la Cosoveni, dar au si ei greutatile lor. M-am obisnuit cu greutatile, da' cine nu vrea sa traiasca mai bine.“ Mare - Ion este infirm, mina dreapta nemaifiindu-i de nici un folos. Si... cu toate acestea, nu primeste nici un ajutor social, desi a muncit ca tractorist, vreme de 16 ani, la SMA din Belcinu. De ce? Secretarul Primariei Calopar, Nicolae Nicolitoiu, spune ca Mare - Ion Salau nu mai are nici un act. Cel care duce viata de pustnic marturiseste: „Nici eu nu stiu de cind nu mai am buletin de identitate, certificat de nastere si actele de la casa. De fapt, nu mai am nici un act, ca le-au rontait soarecii. Permisul de tractorist stiu ca l-am rupt eu. L-am facut praf si l-am aruncat cind am ramas fara serviciu.“ Ca si cum n-ar fi fost de ajuns, Ion mai sufera si de boala cu care Romania se poate „mindri“ ca este pe locul intii in Europa si pe doi in lume, dupa Senegal: „Am TBC si sint inregistrat la policlinica sau spitalul din Valea Vlaicii din Craiova. Trebuia sa fiu internat la Spitalul din Negoi, dar n-am ajuns pentru ca mi-au tocat soarecii toate actele.“ Primaria incearca sa-l ajute, insa nu prea gaseste modalitati concrete, tocmai pentru ca omul, pur si simplu, nu mai are identitate. Este imposibil ca politistii de acolo sa nu cunoasca situatia dramatica a acestui om fara identitate, dar... vorba primarului Chirea Ion, nu prea isi fac meseria: „Dom'le, stii care este cea mai a dracu' saminta care rasare in asfalt? Daca nu stii iti spun eu. Saminta de militian. Stau toti in mijlocul drumului, in loc sa mearga prin fiecare sat. Eu pot sa le ofer cite o casa in fiecare localitate, pentru ca sint destul de multe case abandonate, iar infractiunile ar disparea. Belcinu este recunoscut pentru furtul de animale. Dar, nu vor sa se mute de la bloc.“ In ceea ce priveste cazul Mare - Ion Salau, primarul a spus ca are doua hectare de pamint, insa omul nu le poate munci. Sufera de mai multe boli si Ion munceste, chipurile, cu ziua pe la oameni ca ei sa-i dea de mincare. Hainele murdare in care este imbracat Ion, mizeria si mirosul insuportabil, pentru omul normal sint de nedescris. Tristetea din sufletul sau, lacrimile din ochi si expresivitatea chipului par sa justifice „neajunsul de a se fi nascut“.