Vocatie de constructori, mentalitate de invingatori

„Viata mea e un roman“, poate sa spuna fiecare dintre inginerii Dumitru Apostol si Gabriel Decebal Radulescu din Craiova, care si-au petrecut tineretea, pe arsita sau pe ninsoare, in imensitatea Cimpiei sau pe virfuri de Munte, ctitorind.

Par desprinsi („furati“?) din reportajele tumultuoase de altadata ale lui Adrian Paunescu sau Ilie Purcaru si spunem asta fara ironie, dimpotriva, cu toata lumina „clarului nostru de inima“.

Dupa cum se stie, marile ctitorii nu se intemeiaza la intimplare. La temelia lor, in semn de trainicie, oamenii aseaza pavaza, curatia, fapta.

Dintr-o astfel de categorie, din ce in ce mai rara, fac parte cei doi protagonisti ai tabletei noastre.

Primul, Dumitru Apostol, este director general al SC TCIF Craiova si are, „in spate“, peste 32 de ani de munca si o vechime, in functii de conducere, de 24 de ani. Cel de-al doilea, Gabriel Decebal Radulescu, detine functia de director al Sucursalei nr. 1 a TCIF si are, de asemenea, in „palmares“, peste 23 de ani de munca in toate judetele Olteniei, la aceeasi unitate.

Amindoi au vocatie de constructori, amindoi au mentalitate de invingatori, reusind, in pofida legilor dure ale economiei de piata, sa faca din SC TCIF o unitate rentabila, de „top“, cu un capital social de peste 2,750 milioane USD si un patrimoniu de 9,700 de milioane USD, la un numar de 1.157 de salariati.

Unitatea provine din fostul Trust de Constructii pentru Imbunatatiri Funciare, infiintat in 1964, care a realizat, de-a lungul vremii, irigatii pe cca. 600.000 ha, combaterea eroziunii solului pe 90.000 ha, indiguiri pe 150.000 ha, 250 de statii de pompare, 500 km de canale (mai ales in „Sahara Olteniei“) si peste 4.500 de retele de conducte. Dupa 1990, societatea si-a diversificat obiectul de activitate, devenind o unitate cu capital integral privat si putindu-se lauda, printre altele, cu executarea urmatoarelor lucrari de anvergura: constructia Punctului de trecere a Frontierei peste Dunare, Bechet-Oreahovo; reabilitarea Statiei de transport 400 kV Portile de Fier I; constructia Casei Studentilor din Cetatea Baniei si a Directiei de Posta din Bals; aductiunea (cu apa potabila) a Craiovei din sursa „Izvarna“ – Gorj; reparatia si consolidarea celebrului „Pod suspendat“ din cel mai mare parc al Europei, Parcul „Nicolae Romanescu“ din Banie; alimentarea cu apa potabila a orasului Corabia – Olt; constructia bisericilor ortodoxe de la Craiova si Bechet, consolidarea Penitenciarului de Maxima Siguranta etc.

Dupa parerea celor doi renumiti specialisti, distrugerea sistemului de irigatii din tara noastra are echivalentul unei crime, consecintele fiind greu de evaluat, inimaginabile: scaderea productiei agricole sub 50%, aparitia pericolului desertizarii in sudul Olteniei, in zona „nisipurilor miscatoare“ etc.

De exemplu, pentru refacerea si modernizarea unui singur sistem (cum ar fi cel de pe traseul Sadova-Corabia-Dabuleni), este nevoie de peste 40 de milioane USD. De unde sa-i iei?

Te uiti in cer!…