Vice-amiral (rez.) Stephen H. Baker (selectie dintr-un material difuzat de catre Centrul pentru informatii in domeniul apararii din SUA)
Avem in vedere o suita de lovituri aeriene coordonate, care ar putea sa utilizeze cele 80 de avioane prezente pe port avioane USS Entreprise si USS Vinson, la care sa se adauge cinci detasamente de bombardiere cu raza lunga de actiune plecate deja de la baza lor din Whiteman, Missouri, folosindu-se in acelasi timp si un numar nedeterminat de rachete de croaziera Tomahawk. Din datele actuale, chestiunea survolului teritoriului pakistanez nu pune nici un fel de problema, avioanele de aprovizionare in zbor, disponibile pe portavioane, sint absolut suficiente pentru a asigura necesarul pentru toate tipurile de misiuni. Aceste avioane au la dispozitie o cantitate de munitie, constind in „bombe inteligente“, de patru ori mai mare decit cea pusa la dispozitie avioanelor de atac si bombardierelor care au operat in perioada Razboiului din Golf. Se pare ca, pentru misiunile din zona Orientului Mijlociu, vor fi folosite versiunile „Block III“ ale rachetelor de croaziera Tamahakw pentru atac terestru (TLAM). Este vorba de rachete care pot fi lansate de la o distanta foarte mare de tinta, aproximativ 1.600 km si care folosesc Sistemul Global de Pozitionare (GPS) pentru navigare prin satelit si Sistemele digitale de desenare si control al pozitiilor pentru corectarea datelor aflate in computerele de bord, in vederea ajustarii perfecte la tinta. Fiabilitatea acestui tip de rachete este de 85% si pot lovi o tinta cu o precizie foarte mare.
Operatiunile duse de fortele speciale includ o serie foarte larga de optiuni care se bazeaza pe folosirea elicopterelor de lupta (de la gama „Chinook“ pina la „Blackhawk“) pentru a parasuta unitatile de comando.
Unitatile care ar putea fi folosite in operatiunea contra Afganistanului includ
Forte Navale
Grupul de lupta ENTREPRISE
Este condus de portavionul cu propulsie nucleara USS ENTREPRISE, mai cuprinde 14 nave si este in prezent gata de lupta in Oceanul Indian. Dispune de 68 de avioane la bord (unitatea aeriana nr. 8) , printre care, pentru lovituri aeriene de mare precizie, doua escadroane de F-14A si alte doua de F-18C. Din grupa de lupta mai fac parte urmatoarele unitati navale purtatoare de rachete: doua submarine din clasa Los Angeles, doua crucisatoare din clasa Ticonderoga, trei distrugatoare din clasa Aleigh Burke si alte doua distrugatoare din clasa Spurance, cu o capacitata totala de lansare a 500 de rachete Tomahak cu incarcatura conventionala pentru atac terestru.
Grupul de lupta Carl Vinson
Este condus de port avionul cu propulsie nucleara USS Carl Vinson, cuprinde alte opt nave de lupta si este in prezent gata de lupta in zona Golfului Persic. Are la bord unitatea de aviatie nr.11, dispunind de 70 de avioane, dintre care un escadron de F-14D si trei escadroane de F-18C. Navele insotitoare, care dispun de platforme de lansare de rachete Tomahawk, sint: un submarin din clasa Los Angeles, doua crucisatoare din clasa Ticonderoga si doua distrugatoare din clasa Arlegh Burke, cu o capacitate totala de lansare de aproximativ 400 de rachete.
Mai exista doua grupe de lupta pe Coasta de est a SUA (in jurul portavioanelor USS John F. Kennedy si USS George Washington) si alte doua pe Coasta de vest (in jurul port-avioanelor USS John S.Stennis si USS Constellation).
Fortele aeriene B-2 Spirit
16 aeronave de acest tip sint disponibile la baza Whiteman a flotilei. 509 bombardiere – aparate extrem de performante, care pot opera fara reaprovizionare pe o distanta de peste 10.800 km (ceea ce a permis unui asemenea bombardier sa plece in ziua de 24 martie 1999 de la baza din SUA, sa efectueze o misiune de bombardament in Kosovo si sa se reintoarca acasa in aceeasi zi, zburind 31 de ore nonstop, lansind munitie directa de atac „munitia inteligenta directionata“). Atacurile ar putea fi declansate fie plecindu-se de la baza din SUA sau de la Baza Diego Garcia din Oceanul Indian, fie de pe aeroporturile unor tari care deja au pus acest tip de facilitati la indemina armatei americane.
B-52 STRTOFORTRESS
Exista in prezent trei asemenea divizii cu un total de 13 escadroane aeriene si 85 de avioane in stare operationala. Conceput initial ca un avion de bombardament pentru incarcaturi nucleare, avionul B-52 a fost modificat pentru a putea duce opt rachete de croaziera cu incarcaturi conventionale de tipul CALCM. Acest tip de bombardiere a fost folosit in mod extensiv in timpul desfasurarii operatiunilor din Golf si din Kosovo. Pot sa decoleze acum de pe baza Diego Garcia sau de pe alte baze aeriene aflate in prezent la dispozitia SUA.
Fortele speciale
Sint in stare de alerta 35.000 de membri ai Fortelor speciale, antrenati pentru operatiuni militare neconventionale: gherila, subversiune, operatiuni amfibii, salvare si transport ostateci si sabotaj. Fac parte din urmatoarele unitati: „TEAM SIX“ – grupul SEALS al marinei, Delta Force a armatei terestre si unitatea RECON de operatiuni speciale. Sint antrenati special in lupta anti-terorista si in operatiuni urbane. Este posibil sa fie folositi in prinderea teroristilor si aducerea lor pe teritoriul SUA. O mentiune speciala trebuie facuta pentru Unitatea XVIII aeropurtata cu baza la Fort Bragg, compusa din patru divizii: 82 Aeropurtata, 101 Aeropurtata (de obicei, prima trimisa intr-o zona de conflict), divizia 3 infanterie si divizia 101 vinatori de munte. Divizia 82 Aeropurtata este specializata in capturarea de aeroporturi sau in misiuni rapide de atac si are deja un batalion care a plecat la una dintre bazele apropiate viitoarei zone de conflict.
Forte suplimentare
Fortele americane din Mediterana au fost intarite cu citeva crucisatoare si distrugatoare purtatoare de rachete suplimentare. In prezent, pe bazele din Turcia, Arabia Saudita si din alte state din zona Golfului se gasesc peste 100 de avioane de lupta americane. In Egipt, peste 60.000 de soldati din trupe terestre americane, britanice, franceze, germane, italiene, grecesti si egiptene sint deja grupati, prezenta lor in zona fiind explicabila prin faptul ca urma sa participe la o aplicatie militara programata deja cu citeva luni in urma. Grupul de lupta amfibiu PELELIU este alcatuit din unitatea expeditionara nr. 15 MARINES si din Escadronul nr. 1 amfibiu (peste 3.000 de MARINES si marinari). Acestea au terminat o perioada de instructie intensiva in zona Timorului de est in eventualitatea integrarii lor intr-o operatiune de desant maritim de mare complexitate. Unitati navale importante de la bazele din Japonia sint in stare de alerta maxima, certa fiind plecarea inspre zona Oceanului Indian a crucisatorului USS Cowpens, nava purtatoare de rachete Tomahawk.
