Abia in cea de-a doua jumatate a primului an al celui de-al treilea mileniu, timp de mai bine de o saptamina (31 august – 8 septembrie 2001), pe continentul african, la Durban (Africa de Sud) s-a putut organiza, de catre Organizatia Natiunilor Unite, Conferinta mondiala impotriva rasismului. In dezbaterea acestui forum s-au aflat nu numai aspectele legate de rasism, ci si cele legate de xenofobie si pentru acordarea de despagubiri statelor africane, victime ale comertului cu sclavi. Asa cum se intimpla la multe reuniuni internationale, si la forumul de la Durban s-a constatat ca lumea se manifesta in toata diversitatea, ca este in permanenta disputa si ca unii participanti au vazut conferinta ca o ampla tribuna de la care sa-si prezinte propriile revendicari in fata comunitatii internationale.
S-au dat adevarate „batalii“ diplomatice din cauza divergentelor de opinii privind sclavia si colonialismul, pe de o parte, si situatia din Orientul Mijlociu, pe de alta parte, ceea ce a facut ca alte subiecte inscrise pe agenda conferintei sa treaca in plan secund. Lucrarile conferintei au fost umbrite de parasirea cimpului de bataie de catre delegatia americana, condusa de senatorul democrat Tom Lantos, si de cea israeliana, in frunte cu Mordechai Yedid, deoarece in primele patru zile nu s-a putut ajunge la un compromis asupra delicatei probleme a Orientului Mijlociu, statele comunitatii islamice insistind la includerea in documentul final a afirmatiei ca „o politica bazata pe ocupatie straina, stationari si blocada militara constituie o violare grava a drepturilor internationale ale omului, un nou tip de apartheid, o crima impotriva umanitatii si o amenintare grava la adresa pacii“. O asemenea formulare a fost calificata de reprezentantii americani drept un act de acuzare inacceptabil impotriva statului evreu.
Textul adoptat recunoaste „dreptul de autodeterminare al palestinienilor“
Chiar formal, ratiunea a invins si aici, desi incertitudinea s-a mentinut permanent, datorita „rezervelor“ manifestate de tarile membre ale Organizatiei Conferintei Islamice (OCI) asupra a doua puncte. Reprezentantii acestora au subliniat ca „Holocaustul s-a petrecut in Europa, tarile arabe neavind nici o responsabilitate“. In schimb „majoritatea victimelor antisemitismului sint arabi“. Din cauza reprezentantului Siriei, conferinta a fost intrerupta si in ultima zi pentru noi consultari si clarificari deoarece se insista ca sa ramina in textul final formularea, respinsa de europeni si Canada, potrivit careia „ocuparea straina si colonizarea sint sursa, cauza si forma de rasism“, formulare ce ar fi condamnat in mod direct Israelul pentru Inaltimile Golan, Cisiordania si Gaza.
Textul adoptat in problema Orientului Mijlociu care a intrunit consensul tuturor recunoaste „dreptul de autodeterminare al palestinienilor si la crearea unui stat palestinian“. Totodata, se recunoaste dreptul la securitate al tuturor statelor din regiune, inclusiv a statului Israel“.
Pina in ultima zi s-a aflat sub semnul intrebarii si textul acordului final asupra sclaviei, compromisul fiind realizat in ajunul incheierii conferintei de negociatorii Comitetului General al Conferintei ONU impotriva rasismului, orga-
nism de lucru al acestui forum ce reunea aproximativ 20 de tari reprezentind diferitele zone geografice mondiale. Cistigul pentru toti consta in faptul ca se recunoaste ca „sclavia constituie o crima impotriva umanitatii“. Din acest text final s-a renuntat la termenul de „reparatii“ contestat de statele occidentale, mentinindu-se formularea ca „aceste nedreptati istorice (sclavia si colonialismul) au contribuit in mod incontestabil la saracie, subdezvoltare, marginalizare, precum si la excludere sociala, disparitati economice, instabilitate si insecuritate care au afectat numeroase persoane, cu pre-cadere in tarile in curs de dezvoltare“ si cere comunitatii internationale, in termeni generali, sa sporeasca ajutorul pentru dezvoltare. In textul respins vineri de catre europeni se mentiona „necesitatea ca lumea dezvoltata, in special tarile implicate (cele care au practicat sclavia si colonialismul), sa contribuie la dezvoltarea statelor afectate“.
Forumul a reafirmat „valoarea demnitatii umane“
Documentele adoptate – Declaratia finala si Programul de actiune – au fost prezentate, in cadrul ceremoniei de incheiere a forumului, Inaltului comisar ONU pentru Drepturile omului, dna Mary Robinson. In cadrul unei conferinte de presa, organizatoarea conferintei, dna Mary Robinson, a reliefat importanta forumului de la Durban pentru ca a reafirmat „valoarea demnitatii umane“. Succesul conferintei va depinde de modul in care guvernele tarilor participante isi vor respecta angajamentele lor de a combate rasismul prin planuri nationale de actiune.
Cea mai realista apreciere asupra conferintei de la Durban a facut-o secretarul general al ONU, Kofi Annan, la sediul din New York al Natiunilor Unite. El a mentionat ca lucrarile conferintei au fost umbrite de dezacorduri asupra unor probleme mai sensibile, precum Orientul Mijlociu. Kofi Annan a recunoscut ca „nu toate problemele cu care se confrunta omenirea pot fi rezolvate prin conferinte ale ONU. Atunci cind tarile membre decid organizarea unor asemenea forumuri, ele trebuie sa fie constiente ca in anumite probleme aceste conferinte reflecta dezacorduri reale ce divizeaza comunitatea internationala“.
